Iarba si florile care abia rasarisera mandre de sub zapada inca proaspata,se ofileau acum sub pasii creaturii.Era un demon misterios,inalta cu parul lung si negru-lucios,ochii rosii ca focul,arzand inca,corpul puternic si in acelasi timp feminin cu forme voluptoase,iar semnele care ii crestau corpul pareau a fi niste tatuaje reusite pe aproape intreaga suprafata.Prin pielea de un ciocolatiu inchis i se zareau formele venelor aproape pietrificate...mergea catre ea cu pasi lenti si aripile ca de liliac ridicandu-se mandre in bataia vantului.
Cu fiecare pas pe care il facea ...drumul se intuneca inaintea ei ,iar natura murea...incet,una cate una din plantele acelei paduri minunate se plecau incet parand a i se inchina...puteai zari cum radacina devenea lipsita de culoare,pana ajungea in varful ultimei petale,pareau ramasitele de cenusa ale unui obiect frumos dupa ce a fost surprins de un foc ,cu o temperatura nemaintalnita... Fetita aceea mica si blonda tremura...pe o piatra imensa...plangea si in acelasi timp nu-si putea lua ochii de la frumosul Monstru care se apropia de ea lasand in urma parfumul mortii.
Fata monstrului se apropie usor de cea a fetitei ...privind-o cu acei ochi ai iadului,nedumerita.Nu stia ce este acea fetita,nu mai vazuse niciodata oameni pana in acest moment cand a parasit pentru prima oara gradina Iadului,dar inca se simtea ca acasa...pasii ei transformand toata padurea intr-una de piatra veche si aproape surpata in fiecare loc. A-ntins o mana si a luat copilita in brate...mangaindu-i parul blond si carliontat .Nu se intreba daca s-a pierdut sau ceva de genul asta...era obisnuit pentru ea ,in Iad nu avea parinti....Avusese o copila odata pe care tatal a luat-o la nastere si a parasit Iadul impreuna cu micuta bestie.De atunci ,tot timpul cauta o iesire de acolo,insa pana astazi nu o vazuse nici macar odata! Plansul fetitei se opri;si un zambet gingas lua locul lacrimilor care inca mai straluceau in ochii ei.Monstrul inca o fixa cu privirea ei ciudata....si dintr-o data o lacrima de un foc pur ii picura pe obrajii pictati de acele cicatrici.Simtea ca se putea intoarce "Acasa" acum,si chiar asta facu ,tinand fetita in brate pasii usor treptele din fata portii iadului,iar cand blondina deschise ochisorii se uita in jur,admirand -o pe ea..Era mama ei acum ,fetita lua forma unui demon copil asemanator mamei insa ochii ii ramasesera verzi ca iarba placuta din timpul primaverii.
You can listen this while u`re reading ,it makes ur lecture sweeter ;))
Stateam pe acea banca ca intotdeauna,in acelasi parc vechi si nerefacut de nimeni,era parca un coltisor dintr-o alta lume la marginea orasului,aflat exact la inceputul padurii care aproape ca-l inconjura.Cand eram trista,de mica,mereu veneam aici si pierdeam ore in sir pe aceeasi banca uitandu-ma la cer,la stele cand era noapte,la umbrele facute de razele soarelui care coborau printre ramurile copacilor,cand era zi.Aici nu venea nimeni,aveam impresia ca numai eu cunosc acest loc,sau cel putin asa parea,sau poate ca doar eram curajoasa.
Legendele orasului spuneau ca aici ar fi poarta spre Iad si spre Rai,aici era punctul unde toate felurile de energie se intalneau intr-o noapte din an si-si duceau lupta straveche.Am ras…nu eram asa o naiva incat sa cred povestile astea de adormit copiii si incercam sa ma bucur mereu de melancolia acestui loc rupt de lume.
31 Decembrie…noaptea aia celebra in care toti oamenii cu scaun la cap sarbatoresc in compania prietenilor trecerea in noul an,eu?... Eu o celebram singura privind stelele si gandindu-ma la tot ceea ce aveam pe cap,traiam singura de cand parintii ma parasisera datorita acelui accident,aveam un loc de munca ca si chelnerita ,insa chiar si asa imi era foarte greu sa-mi intretin casa si …pe mine insami.
Aici…nu a nins niciodata,vedeam zapezile din alte tari si mi-as fi dorit sa pot vedea in realitate,sa pot simti fulgi reci de nea mangaindu-mi pielea,insa dorinta mea nu s-a implinit niciodata,la urma urmei nu puteai schimba cursul naturii si al vietii …nu?
Linistea Gabriellei fu intrerupta de un zgomot nepamantesc ,asurzitor si ascutit urmat de un bubuit puternic,privirea ei se indrepta spre padure,dincolo de gardurile parcului,ceva cazuse acolo,dar oare ce ?
Inainte ca macar sa-si dea seama trupul ei prelua controlul ,pasii indreptandu-i-se spre poiana intunecata dintre copaci.Pe cat inainta pe atat de puternica devenea lumina aceea ciudata,atat de puternica incat abia putea privi,cu ochii pe jumatate inchisi continua sa mearga ,mai avea putin …si-si dorea enorm sa ajunga acolo insa se opri fara sa vrea cand pe sub pleoapele semi-inchise zari o umbra de lumina care incepea sa se contureze intr-un trup superb.
Deschise ochii total,si o dureau de la aceea pata de lumina insa nu se putea opri din privit acel trup…fara vesminte,aceea piele perfecta si sidefata,acel par lung,de un negru lucios,rasfirandu-se dezordonat pe o fata angelica cu ochii mari si argintii,ca ai unei pisici insa,privirea Gabriellei atingea usor fiecare parte a acelui corp studiindu-l,era un barbat superb de o frumusete exagerata,insa uimirea si mai mare fu atunci cand vazu doua umbre mai intunecate in forma de aripi acoperind formele acelui trup…erau negre,formate din niste pene fine si lungi.
Ea se apropie,inca socata,de trupul care tremura .Acum statea in fata lui ,dar pentru el parca ea parea cea nepamanteana ,atunci cand mana ei se intinse usor spre el ,baiatul se retrase cu o frica nemaintalnita …lacrimile cazand una cate una pe obrajii lui atat de perfecti de parca era sculptati.Gabrielle s-a retras si ea uimita lasand cuvintele nesigure sa iasa afara .
-Hei…n-am sa-ti fac nici un rau! spuse ea cu o privire trista.
Nu i se intamplase niciodata sa sperie pe cineva …dar minunea era ca El nu era un “cineva” era un “ceva” …o creatura misterioasa pe care ea banuia ca o cunostea din carti ca a fi un inger.Insa nu stia ce anume cauta acolo…pe Pamant…si cu atat mai putin in padurea aceasta intunecata.Ohh…Stai putin ,acele legende… erau adevarate?
Nu-mi vine sa cred…chiar in aceasta noapte,un inger?Ce?E imposibil,sigur am adormit si acum ma aflu in cel mai adanc si frumos vis!Insa n-aveam de gand sa ma trezesc,cel putin nu pana nu aflam ce este cu aceea creatura de o frumusete astrala.Asa ca m-am aplecat deasupra lui si i-am sters lacrimile aurii cu degetul meu aratator,mi-am privit pielea atinsa de acea lacrima si m-am intrebat de ce stralucea asa de tare…lacrima lui era o lumina lichida.Am ezitat un minut pana ce corpul meu in final a reactionat,l-am imbratisat si uitandu-ma in acei ochi argintii ca lumina lunii am lasat o intrebare pe un ton mai mult soptit sa rasara pe buzele mele.
-Care este numele tau?...si cum…cum ai ajuns aici?
El o privi adanc pentru multe minute ,o privea ciudat ca si cum nu intelegea ce spune dar nu era asa …adica …ingerii n-ar trebui sa aibe probleme in a intelege orice limba de pe pamant….poate ca nu stia sa vorbeasca,dar e inger ,Doamne…cum sa nu stie sa vorbeasca?
Gabrielle si el ramasesera pietrificati in acea imbratisare inca privindu-se unul pe altul in ochi,dupa o lunga asteptare,pe fata angelica se afisa un zambet timid …si apoi o cuprinse si el in brate cu o forta aproape brutala.
-Ma numesc…Afriel,si…da sunt un inger ,ingerul care vegheaza asupra tinerelor suflete,insa nu stiu cum am ajuns aici,am fost ranit …Da…trebuie sa ma intorc la lupta nu pot sa-i las pe fratii mei sa duca lupta singuri ,trebuie sa ajung la ei …trebuie!
Gabrielle il privea nedumerita,si plangea si ea odata cu ingerul speriat care acum era doar foarte trist dorindu-si foarte mult sa intre din nou in acea lupta,alaturi de fratii lui,exact asa cum spuneau legendele…lupta dintre Bine si Rau,era adevarat totul…auzise de Afriel ,bunica ii spunea ca el este cel care sta mereu pe o stanca din fata portii raiului privind toti tinerii tristi si plangea…lacrimile lui ajungeau pe pamant inghetate si linisteau sufletele tinerilor pierduti.
-Afriel…Afr…nu credeam niciodata ca este adevarat …aceste legende …aceasta istorie despre lupta voastra!Eu ma numesc Gabrielle… spuse ea tremurand acum in bratele acelui inger inalt cu un corp si o frumusete perfecte.
Ochii lui Afriel se indreptara din nou asupra Gabriellei si cu o singura mana o ridica in bratele lui…o privea atat de… adanc.Iar ea..ea simtea ca-l iubeste ,nu ca pe un inger,nu ca pe un frate ,ci…mai mult de atat,il vroia langa ea mereu.
-Gabrielle…stiu ca asta este numele tau,ai fost numita dupa fratele meu Gabriell,asa faceti voi oamenii da-ti nume de ingeri copiilor in speranta ca vor fi protejati mai intens,insa dintre toti copiii cu nume de ingeri numai cativa sunt cu adevarati speciali.
-Ce?Ce vrei sa spui prin “sunt speciali”? …uimirea acum si mai adanca ii sculpta fata Gabriellei ,nu intelegea nimic,in legende nu existau povesti despre copii speciali.
-Pai…noi veghem asupra tuturor si uneori alegem anumiti copiii inainte chiar ca ei sa se nasca si transferam in ei o parte din puterea noastra…cand tinerii ajung la aceasta varsta de 21 de ani ei lupta alaturi de noi…insa numai pe Pamant.Am vegheat asupra ta atat de mult…am venit in camera ta atat de mult,stateam pe banca alaturi de tine si-ti mangaiam parul atat de des.Imi doream sa ma vezi sa-mi vorbesti,chiar am crezut la un moment dat ca tu nu esti dintre acei copiii speciali.,insa m-am inselat. –o cuprinse mai tare in brate si atunci lumina din jurul lui exploda intr-un mod foarte ciudat si se stinse dintr-o data.
M-am trezit zburand in bratele unui inger…deasupra padurii,vedeam ce n-am mai vazut niciodata,varfurile copacilor puteam sa jur ca vad chiar si creaturile care locuiau in aceea padure insa probabil era numai imaginatia mea…eram prea sus ca sa le vad si zburam cu viteza luminii…vedeam un intreg univers si n-as fi vrut sa se termine niciodata ,am ridicat nesigura capul spre Afriel si l-am privit din nou in ochii sticlosi ,el a lasat un zambet sa indulceasca acea fata perfecta si s-a apropiat de mine cu o delicatete nemaintalnita,vroiam sa-l intreb foarte multe lucruri insa eram prinsa acum in privirea lui adanca.Buzele lui moi si dulci le atinsera pe ale mele intr-un dans al sarutarilor…ne-am sarutat ceva timp,nici macar nu-mi pot da seama cat de mult…apoi cand am deschis ochii ne aflam acolo…in acelasi loc unde-l gasisem ,am privit cerul instelat si luna aceea plina parca imi zambea,fulgi ca de nea cadeau acum din cer ,ii priveam nerabdatoare si abia asteptam sa ajunga la mine sa-i pot atinge…sa le simt raceala.Spre uimirea mea ningea cu cristale de gheata si cu cenusa….am privit in jurul meu si un cerc ardea acum iarba uscata din poiana,inca eram in bratele ingerului ,insa corpul meu fremata acum de o durere de umeri cumplita…am dat sa-mi ating umerii insa tot ce puteam atinge erau doar ….aripi? eram socata…din nou ,aveam aripi !Insa ale mele erau de un alb pur ,inlocuisem ingerul care cazuse pe pamant datorita iubirii pentru mine…dar nu vroiam ,eu nu vroiam asta eu doar…doar…am lasat gandurile fara sa-mi dau seama sa zboare in voie cand el ma saruta din nou soptindu-mi.
-Gabrielle…stiu…tu doar vroiai sa fii cu mine…si vei fi mereu !
-Te iubesc! Am soptit si eu acum plangand cu lacrimi la fel de frumoase ca ale lui.
I-am atins din nou buzele de data asta ca si cum as simti ca nu l-as mai vedea niciodata,si atunci acea lumina imensa exploda din nou in imbratisarea noastra….decazusem…si eu am fost un inger pentru 10 minute…trebuia sa lupt dar…m-am indragostit acum…nu mai sunt inger sunt doar…un inger decazut in bratele unui altui inger decazut,iubitul meu! Eram impreuna intr-un univers al nostru in cer si straluceam ,privind cu tristete lupta…la care nu puteam lua parte.Banuiesc ca asta e pacatul … Iubirea.
Sunt singura…ca intotdeauna,imi traiesc singura noptile si zilele prea grele.Azi l-am vazut pe el ,iar in mine a tresarit un sentiment,n-am simtit niciodata asa ca,de ce as face-o acum?De fiecare data cand vine noaptea si ies afara singurul meu loc este camera lui…iubesc sa-l privesc dormind,pare a fi o sculptura perfecta,de fiecare data cand se face dimineata si trebuie sa plec iar,sa ma retrag din nou in casa mea intunecata, ii sarut fruntea,iar el…tresare,ma sperii si fug de fiecare data pe fereastra pe care am intrat,petrec ore in sir numai sa-i aud rasuflarea,sa-l privesc visand,e incantator ceea ce simt cand sunt in prezenta lui si-mi pare atat de fragil.Zilele si noptile trec foarte repede pentru mine si-n acelasi timp foarte greu…sunt exact 365 de zile de cand ii veghez somnul … ma gandesc sa-i spun dar mi-e teama ca s-ar speria,si-apoi ce-as face?i-as spune ,dar ce s-ar intampla dupa? Poate… am sa-l fac sa ma viseze,va fi un vis foarte real il va simti in fiecare ora din viata lui apoi…
366… abia am asteptat sa treaca ziua asta…am numarat secundele 86.400…. nici n-am realizat cata rabdare am putut avea…dar asta e viata mea pe asta se bazeaza “Rabdare” ,acum stau mult mai aproape de el,atat de aproape ca ii simt bataile inimii si mirosul pielii …ma innebuneste,e ca un drog as vrea sa ma infrupt din el o eternitate,dar ceva nu ma lasa …ceva de care inca nu mi-am dat seama ce nume ar putea avea !
Buzele mele ii atingeau gatul fin acum incet… coborand spre pieptul ferm si bine definit,ma extazia acest sentiment si simteam coltii strapungandu-mi buzele ,mi-am zis “Numai putin ,doar o picatura…nu-l va afecta.” Insa stiam ca acest lucru ne lega intr-un mod atat de puternic ca nici unul dintre noi nu-l va putea desface vreodata. Am vazut firicelul de sange ros-trandafiriu prelingadu-i-se pe pieptul gol si atat de alb ca abia il puteam privi,m-am indepartat rapid si intr-o secunda am fost inapoi in acelasi pat mare de contesa,ce purta lenjeria rosie satinata de pe timpul in care eram inca un om fragil ca si…ca si el!
***
M-am trezit mai devreme azi decat de obicei …cu o foarte mare usurinta insa ,ma simteam epuizat,simteam durerea gatului meu ca si cand ceva ascutit inca mi-ar sculpta pielea.Inevitabil mi-am atins acea zona fragila de sub barbie si atunci am simtit…doua mici umflaturi,as fi vrut sa treaca in aceasta secunda,m-am gandit “Unde m-as fi putut lovi sau ce m-a ciupit…si daca ceva m-a ciupit atunci cand?” .Ieri nu simteam aceasta durere,ma intorsesem de la facultate si eram bine,mi-aduc aminte ca am mancat si apoi m-am intins in pat gandindu-ma si ascultand muzica ,acele cantece care ma insoteau oriunde mergeam,nu ma simt bine…chiar deloc…sunt singur,trist si plictisit si uneori…ma simt ca si cum as fi urmarit de cineva ,sau…sau ceva ,ceva atat de rece ca atunci cand incerc sa-mi canalizez atentia catre acel lucru…aproape ca-mi ingheata aerul din plamani …iesind afara cuburi de gheata,insa inauntrul meu simt cum sangele meu arde…ce iti poate da aceasta senzatie? “Dar daca mi-o auto-induc?Daca din dorinta mea de a fi alaturi de cineva creez evenimente ireale?Oare am inebunit?” .Am visat ….am visat o fata foarte frumoasa,angelic de frumoasa…in bratele careia ma simteam demonic de bine.Am vazut-o stand asupra mea la mai putin de 20 de centimetri de corpul meu,parul negru ,lung si carliontat in niste inele perfecte imi atingea pielea atat de suav,ochii ei rosii ma devorau parca…simteam ca sunt blocat si nu pot face nimic,o priveam numai infruptandu-se cu sangele meu intr-un mod atat de pasional incat incepusem sa iubesc durerea. Dar…ohhhh durere? Oare e real?Oare chiar exista? Imediat am scuturat din cap ,parca incercand sa ies din fantezia creata. La dracu vampiri? Acum? Aici? Imposibil… nu exista asa ceva,acestea sunt doar mituri.Dar daca?Daca era real? As fi vrut sa o cunosc,mi-era atat de teama insa teama se imbina cu fericirea sublima…Dar de ce eu?De ce m-a ales?Nu e ca si cum m-as duce intr-un marchet si as da de o gasca de vampirite rebele barfind despre fiecare tip bun care intra pe usa,deci de ce eu?de ce nu si-ar fi ales pe cineva atat de special ca ea? Si mai ales…de ce ma gandesc atat la ea?Oare mai vine?
***
Seara trecuta m-a vazut…sunt atat de sigura ,m-a visat pentru prima oara dupa Sarutul Mortii asta inseamna…ooo Doamne,nu…,inseamna ca deja legatura dintre noi a devenit puternica,oare daca i-as spune?Daca as sta in fata lui si mi-as arata mandra coltii si i-as propune o eternitate impreuna?
Sunt atat de nebuna…cum imi pot imagina ca o fiinta umana ar putea crede in existenta noastra?As suna ca si o alta pustoaica rebela si excentrica intr-un costum perfect de Halloween.Si daca totusi?Daca m-ar crede? E atat de singur …trist, si naiv ca l-as putea rapi cu un sarut,intr-o secunda.Da ,de ce nu? Mi-am zis mie insami ,sunt nemuritoare…si daca nu m-ar crede ce? Oricum nimeni nu l-ar crede.Desi in aceasta plictisitoare eternitate sunt tentata sa-mi scot coltii in club pentru ca toata lumea sa stie ce sunt ,sa traiesc cu ei…alaturi de ei…de fiintele umane,poate as fi o vedeta din zilele de azi…sau poate m-ar ucide…. Am afisat un zambet sarcastic raspunzandu-mi mie insami “Cum sa o faca?Sunt nemuritoare si mai presus de asta,ei nici nu cred in existenta noastra.Am sa-i spun …lui…si am sa-i ofer un paradis de doi,lucruri pe care nici nu a visat ca le va vedea.”
***
Azi …ea a venit din nou…o vad acum printre ochii ,siret inchisi insa de ce nu se apropie?De ce sta pe acel scaun,neclintindu-se si parca a simtit ca ma prefac a dormi!Sa deschid ochii? Ahhh si ce-as putea spune? “Surpriza ….te asteptam?!” .Nu ..e prea penibil ,daca ea este ceea ce cred…n-ar trebui sa ma mire ca simte totul.
-Hey!Nu te chinui sa pari ca dormi…stiu deja ,ma asteptai ,uite-ma aici ,in camera ta,ridica-te!Si “Vin-o la mine!”
Doamne ….chiar este ,ultima propozitie a fost un ordin pentru corpul meu,eram constient dar incontrolabil…nu-mi puteam controla actiunile,ma simteam ca o marioneta iar atele….in mainile unui papusar iscusit.Am incercat din rasputeri sa deschid gura…sa-i spun ceva,aveam atatea intrebari…insa cuvintele nu-mi ieseau pe buzele intredeschise. 5 minute…parand o eternitate,atat m-a privit in ochi,nelasandu-ma sa spun ceva sau sa reactionez in vreun fel,insa acele 5 minute mi-au fost de-ajuns mi-am primit toate raspunsurile…ma rog…aproape ,pentru ca pe masura ce aflam raspunsurile la actualele intrebari se nasteau altele…. Am incercat sa-I transmit ceva,toate acele intrebari… “De ce eu? Ce vrei de fapt de la mine?” ,iar raspunsul nu a intarziat sa apara ,ma simteam ca si cum as fi fost dezbracat in fata ei ,fara secrete …le stia pe toate! Ohhh Doamne chiar eram dezbracat!Oare de ce se holba asa la mine cu ochii ei rosii infiorator de frumosi?
-De ce?....hmmm lasa-ma sa ma gandesc,tu… pentru ca esti special ,pentru ca esti singur si trist…la fel ca mine,viata ta e plictisitoare si fara sens ,la fel ca a mea…tu…pentru ca te urmaresc de luni de zile,de luni de zile te privesc dormind…ma gandesc intr-un fel cat de norocos poti fi…imbatranesti ,mori,renasti intr-un alt corp fara amintiri…gol…traiesti o alta viata,in schimb eu?!Eu nu mor…si eternitatea e grea fara tine iubitule…te iubesc!
Oooohhhh… “te iubesc!” ??? nu e ceva cam mult? E ca si cum m-ai cunoaste in toate vietile mele anterioare… ce-o fi cu ea…un vampir trist ,nebun dupa iubire…iubirea pe care probabil nu a reusit niciodata sa o traiasca…si ce daca?vreau….vreau sa fiu cu ea pentru o eternitate ,vreau sa o iubesc asa cum isi doreste ,simt ca ea este fata ce m-ar putea conduce spre o lume doar a noastra…fara frica,fara tristete,fara niciun lucru rau din viata mea de zi cu zi si mai presus de toate… fara MOARTE.
-Nu sunt un vampir nebun…chiar te cunosc… de vreo 10 vieti chiar…si in fiecare din vietile tale,te-am cautat mereu pana cand intr-un final te gaseam,sfarsind intotdeauna fiind sufletul meu pereche,acceptandu-ma asa cum sunt,cerandu-mi sa iti ofer un loc etern alaturi de mine,murind in bratele mele tinere ca intotdeauna.Insa niciodata nu am indraznit sa-ti povestesc aceste lucruri,dar acum …acum vreau …acum te vreau langa mine si nu sunt dispusa sa te mai vad si a11a oara murind in bratele mele ,e prea trist iar asteptarea e prea mare pana a te reintalni…. 17 ani… la fiecare ciclu de 70 de ani…poti spune ca e un nimic nu?
L-am eliberat din aceea vraja a mea dupa ce-i explicasem cine este ,parea sa nu ma creada asa ca aveam de gand sa-i arat,m-am ridicat de pe scaun…acum aflandu-ma foarte aproape in fata lui ,apropiindu-ma incet de buzele sale….am intepat buzele mele cu unul din caninii prelungiti…si am lasat o picatura de sange sa se prelinga pe acea gura mica… cu buze deja rosii.
Am vazut-o facand asta….nu am putut sa-mi reprim sentimentele …asta-mi era dorinta sa o strang tare in brate si sa-i ling acea picatura de sange de pe acele buze uimitoare,urmatoarea secunda am inchis ochii strecurandu-mi mana in parul ei si tragand-o usor spre mine,atat de aproape ca ii puteam simti sfarcurile intarite pe pieptul meu gol…Si atunci…am vazut…au trecut prin fata mea ca un film….10 vieti,avocat-32 de ani singur,trist,pierdut ea ma gasise luminandu-mi viata…apoi ceva ani mai tarziu…ucis de unul dintre criminalii pe care i-am inchis de-a lungul timpului […] pictor …inca de la 18 ani…parinti decedati singur,trist,pierdut ,ea a fost prima mea pictura nud,apoi am iubit-o cu toata fiinta mea …toata viata,cateva zeci de ani mai tarziu…mort…supradoza […] cantaret al unei trupe rock… aceeasi situatie…ea era fata care imi vrajise inima la varsta de 17 ani,i-am compus cel mai frumos cantec de dragoste si am iubit-o pana la moarte.Asa s-au derulat filmele vietilor mele anterioare…iar in toate…aceeasi situatie,aceleasi rugaminti ale mele in speranta ca ma va transforma in ceea ce este,insa iubirea ei …era atat de pura,nu vroia sa-mi faca rau.La dracu…atatea vieti…in toate aceeasi soarta,aceeasi moarte,si mai ales aceeasi femeie care m-a iubit cu aceeasi pasiune…de ce nu?vreau sa fiu ca ea…si acum…si –n toate celelalte vieti viitoare…Trebuia sa-i spun…nu mai vroiam sa –mbatranesc…si sa mor…vazand de fiecare data aceeasi tanara ingropandu-ma,dar de ce?de ce sa-i mai spun ?Deja stie si ca de obicei nu o sa vrea…
I-am citit toate gandurile…pasiunea,increderea pe care o avea ,dorinta de a fi cu mine pentru totdeauna ,nici eu nu mai vreau sa-l pierd din nou…e prea greu. I-am simtit mainile fine atingandu-mi mijlocul,o atingere atat de fina si-n acelasi timp atat de dura…il vroiam …doar pentru mine…am sa o fac…acum.
Am simtit mainile ei mici impingandu-ma usor…spre patul mare din spatele meu ,m-am lasat intins pe spate …atat de incet ,incat dorinta devenea din ce in ce mai arzatoare…o vroiam …pentru mine…acum…o sa o faca?Mainile mele se strecurasera pe sub bluza ei rosie…pe care am indepartat-o lent…apoi acea fustita neagra…scurta intr-un stil goth,a ajuns si ea in aceeasi parte de langa patul meu ca si bluzita,era complet…dezbracata,deasupra mea…atat de frumoasa…am privit-o indelung timp de 15 minute ,stia ce vreau…vroiam totul ,tot ce tine de ea ,cu atat mai mult pe ea pentru tot restul….Eternitatii.I-am atins sanii usor cu buzele umede si voluptoase,lasandu-mi limba sa faca miscarile circulare in jurul sfarcurilor ei mici si rozalii ,inca ridicate,mainile mele alunecau pe coapsele ei ,pe fundul ei perfect rotund…. Apoi am simtit …cum e sa fii inauntrul ei ,era atat de fierbinte acolo,desi trupul ei era de gheata,miscarile ei deasupra mea…lascive,sexy…imi faceau corpul sa vibreze atat de tare ca nici macar nu-l mai puteam controla.Urmatoarea secunda,am simtit coltii ei albi strapungandu-mi pielea ca niste ace…imi placea eram ca dupa o doza de heroina,frematand de placere,totul statea pe loc numai noi…patul nostru se invartea la infinit in zeci de locuri nemaivazute simteam ploaia rece si soarele atat de fierbinte,simteam crengutele copacilor umbrindu-ne…si zapada muntelui atingandu-ne pielea,simteam totul eram in Rai…sau?....sau nu…poate eram in cel mai minunat Iad,un loc unde durerea dansa cu fericirea,un vals placut al iubirii.Buzele ei …pe care se prelingea sangele meu le-au atins pe-ale mele …un sarut insangerat…ciudat,acel sange era atat de dulce.Vreau sa te gust!Am spus pentru mine…atunci mana ei fina si mica ,cu acele unghii rosii lungi,perfecte …au crestat pielea ei parca de marmura lasand venele ei aproape invizibile sa verse lacrimi din sangele ei magic … l-am gustat…am gustat-o pe ea.M-am simtit complet am simtit cum gheata era topita de acel foc,formand lacuri…cum acele lacuri inghetau din nou transformandu-se intr-o oglinda de gheata impecabila.Corpul meu se zbatea ,gingiile dureau atat de tare in timp ce erau strapunse acum de coltii care imi ieseau incet prin ele.Eram…si eu ca ea…Vampir!
***
Atat de fericiti…suntem acum impreuna si pentru eterninate valsand pe ritmurile dragostei,suntem singuri si totusi impreuna,privim luna in fiecare seara,admiram stelele plimbandu-ne prin padurile parca scoase dintr-o poveste,ne ascundem de soare in fiecare zi … insa-l putem simti de fiecare data cand privim unul in ochii celuilalt.Suntem noi…2 picaturi de ploaie impreuna,2 stele pe acelasi cer,2 planete din acelasi univers…suntem 2…putem fi orice,insa…suntem o singura inima.
We need to believe in something ... to survive,to walk trough this life!That`s a serious question you know?What we can believe in? Well... i was believeing so hard in love...i think deep inside my heart i still do it,because what i surelly know is that there is a verry important reason that still keeps me so strong,i`m continuing fighting for what i believe in.
You know sometimes...i just need to be somewhere hidden with my soulmate and not to care about the others,i need to be just us in a paradise created by ourselves,this is kind of impossible when your soulmate just doesn`t wish the same,when his mind is like limited to reality.You need a strong will for this ,to make it real and the most important is that it`s not a fight for one single person ...is for two and if one`s not fighting it`s keeping you down ...you can`t rise.When i say "LOVE" i`m thinking in the matter of fact it`s a real bullshit and you know why?...Just because i don`t really find the meaning of this word ,what really meens to love or to be loved what are those emotions?From where it comes?What means a soul?How we can control it?Ask yourself and you`ll not gonna find an answer because there are things that can`t be explained...there are things around and inside us that have not real roots somewhere where you can find them and explore... Well can say just that our souls demand to us ... we allways chose to follow it but allways we get scars because we can`t just make our minds one with our hearts ...it can`t be combined ...if this was possible in some way we would not ever shed a tear. It`s so sad that who needs love don`t have it and who have it don`t give a fuck about it... why allways people that don`t need ...they find...and those who really are able to provide feelings are looking for an entire life? It`s not like you ask for something in exchange because love is not for sale ... you can`t buy it with all the money,you can`t buy happiness . Why did some persons just confound the real happiness with the joy of having something you can buy with money?
What`s the meaning of burrying your heart in an ice cube?You think that there is noone that`s gonna find it?You think that there is noone that can break that ice?You think that noone can see trough this cover?
Well than you`re really wrong because as much as you wanna hide it as more you make it visible!You think this will gonna prevent you to suffer?That`s a stupid thing you know why? ... Because you`re so transparent and so coward doing this....that the entire world can guess what is really inside you....but in the same time they don`t really see nothing...it was happening to me too and it was like everybody was my friend than like everybody could understand how i really felt but noone ... succeded to say what was true. We know all these things but in the same time we do just nothing to improve our lives you know hidding is not a really good shield ... it`s just the fear you have in you so than you choose to run and don`t look back. Sometimes it`s good but sometimes this is really bad because you don`t know what you loose when you don`t risk ... that`s what i like more in life "The Risk" but untill now i just loose maybe one day i`ll win and than i`ll remember my thoughts and my acts and i`ll laugh...because when you`re going trough good you just forget from where you started like nothing was happening to you,like today you are born. So people don`t run,don`t hide,and don`t forget your start...your lost fights or your wins because i`m with an eye on you i do that allready and not just only once and maybe i`ll do it again...who knows?I`m human like you all and every human make mistakes but at least let`s try not to repeat those mistakes wich had teach us something .
